Toronto, noiembrie 2013. Două platane, un mixer, cincisprezece minute. În juriu stăteau nume ca Jazzy Jeff și Kid Koala. Eram primul român ajuns într-o finală mondială Red Bull Thre3style, și mi se părea frumos că pot să-mi reprezint țara într-un context pozitiv și constructiv.

Și nu mă trimisese nimeni.
M-a urcat publicul, m-a ales Scratch Bastid.

Ușa pe care nu o avea nimeni

Thre3style era pe atunci cel mai mare campionat de DJ-ing din lume. Cincisprezece minute, trei genuri, totul mixat live, judecat pe selecție, originalitate și mână. Țările serioase aveau finală națională și își trimiteau campionul. România nu avea nimic.

Rămânea o singură portiță, Lucky Bastid. Wildcard-ul pentru cei din țări fără finală. Urci un mix de 15 minute pe Mixcloud și intri într-un top votat de oameni, nu de un juriu. Mixurile cele mai votate ajung sub ochii lui Scratch Bastid, ambasadorul competiției, și el dă wildcard-ul.

Am aflat de concurs cu trei zile înainte de termen. De obicei știu tot ce mișcă în zona de DJ-ing, dar de data asta informația pur și simplu nu-mi trecuse prin fața ochilor. Mi-a dat cineva un link, aveam programul deschis și l-am făcut într-o dimineață, într-o jumătate de oră. Selecția am scos-o dintr-un repertoriu pe care îl aveam deja. Am ales piesele numai după gustul meu, fără să mă uit la ce-i comercial. Unele le mai pusesem la petreceri, știam că prind. Și am ținut o teorie pe care o aplic mereu, ca energia setului să urce pe parcurs.

Mixul se deschidea cu o frază pe care încă o țin minte: „We celebrate our youth, our energy, our sexuality, our spirituality”. L-am urcat cu o zi înainte să se închidă înscrierile. Oamenii m-au votat în top, iar lui Scratch Bastid i-a plăcut mixul. El mi-a dat wildcard-ul. Mergeam la Toronto.

Pare noroc, o jumătate de oră într-o dimineață. Îmi place un banc: cum ai reușit să ai succes peste noapte? Am muncit zece ani ca să reușesc peste noapte. La fel și aici, în spatele acelei jumătăți de oră erau peste zece ani pe scena de la noi.

Cele cinci zile din Toronto

Finala s-a ținut între 4 și 9 noiembrie, prin trei cluburi din oraș. Aproape 20 de DJ, din 17 țări, fiecare cu scena lui acasă și cu un stil pe care îl apăra ca pe ceva personal. Juriul aduna Jazzy Jeff, Kid Koala, Skratch Bastid, Grandtheft și Jubilee.

Eu am intrat miercuri, 6 noiembrie, la Virgin Mobile Mod Club. În seria mea erau oameni grei. Eskei83 din Germania, Oli Dobolli din Croația, și Shintaro din Japonia, care avea să ia titlul mondial în anul ăla.

Am deschis eu seara. Primul pe scenă, cu sala încă adunându-se și încă rece. Slotul de deschidere e cel mai greu dintre toate, pui tu temperatura în cameră pentru toți cei de după.

A fost strâns. Eskei83 a luat seara aia și a mers mai departe; Shintaro a prins un wildcard în ultima zi și a plecat acasă campion mondial. Eu n-am urcat pe podium și am plecat împăcat. Când ai 15 minute să spui o poveste completă în fața unora dintre cei mai buni din lume, fiecare secundă contează și nu ai unde să te ascunzi.

Ce am pus pe platane

În setul de la Toronto am băgat ceva de-al nostru. Fluierături, instrumente tradiționale românești, elemente de folclor, ceva luat de la Subcarpați, sunete de-acasă puse peste tot ce mixam. M-am gândit la ce sunt bun și aia am dus pe scenă.

Pe publicul din sală nu l-a prins atât de tare, ei voiau hituri mari, directe. Unul dintre concurenți, un tip din Azerbaidjan, a venit la mine după și mi-a zis: „Tipule, setul tău a fost perfect pentru UK!”. Cam asta a rezumat tot. Era bun, doar că pentru altă sală.

Ce mi-a rămas din anul ăla

N-am venit acasă cu un trofeu. Am venit cu altceva.

Tot în 2013 începusem să predau la Artskul, mixing și turntablism, o grupă de începători și una de avansați. „Profesorul pleacă la campionatul mondial”, așa a titrat Red Bull. Altfel înțelegi când îți ia cineva mâna și îți arată: mișcă discul așa, din crossfader faci așa. Drumul până la Toronto, mixul trimis pe ultima sută, presiunea celor 15 minute, toate au intrat direct în ce le povestesc la curs.

Și mi-a mai rămas un lucru pe care îl spun și azi: se poate face artă chiar și într-un context comercial, sponsorizat. Nu trebuie să alegi între a fi tu și a fi pe scena aia.